Complement de agent

Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Sintaxă
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Atribut
Complement
Circumstanțial
De cauză
De loc
De mod
De scop
De timp
Instrumental
Sociativ
De agent
Direct
Indirect
Predicat
Nume predicativ
Subiect
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată
Propoziție circumstanțială


În sintaxa tradițională, complementul de agent este o parte secundară de propoziție care exprimă autorul real al unei acțiuni, fără să fie subiectul gramatical sau, din punct de vedere pragmatic, tema propoziției. Este calificat în mod tradițional ca „subiect logic”, în opoziție cu „subiect gramatical”[1][2][3][4][5]. În frază îi corespunde propoziția subordonată numită propoziție completivă de agent.

Complementul de agent este tratat ca parte de propoziție în gramatici tradiționale ale unor limbi în care este relativ bine reprezentat, cum este limba română sau limba franceză. În limba engleză nu este mai puțin frecvent, dar în gramaticile acesteia nu este delimitat ca atare, ci împreună cu subiectul, având cu acesta denumirea comună de agent sau agentive[3][4]. În alte limbi este mai puțin reprezentat decât în precedentele. În gramaticile unora din acestea, precum cele din diasistemul slav de centru-sud (bosniacă, croată, muntenegreană, sârbă, prescurtat BCMS) nu este luat în seamă ca parte de propoziție aparte. Nici în limba maghiară nu este frecvent, totuși în unele gramatici ale sale este amintit ca un complement aparte[6].

  1. ^ Bidu-Vrănceanu 1997, p. 33.
  2. ^ Constantinescu-Dobridor 1998, articolul complement.
  3. ^ a b Eastwood 1994, pp. 131–132.
  4. ^ a b Bussmann 1998, p. 29.
  5. ^ Bărbuță 2000, pp. 260–261.
  6. ^ De exemplu în Bokor 2007 (pp. 216–218).

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by Nelliwinne